1 iun. 2015

Considerations on the "hybrid war"


Currently our society increasingly talks about the war; the war has become a topic on the agenda in many families, collectives, organizations, institutions and others. We watch war on television; we see it in magazines and newspapers and when we make a reference to the history we remember the period between the two world wars, when mankind has not recovered after a destructive war and was preparing for another one. Will history be repeated under the same scenario again?; will the humanity return to the armed struggle  to comply with their different geopolitical ambitions?
In the postwar period, the war was named differently: nuclear war, asymmetric war, dissimetric war and other ways, nowadays when Ukraine leads a decisive war for existence, another name of war, such as "hybrid war ", has also appeared. What is "hybrid war" about which is being talked so much today, according to wich some states review their doctrines and strategies. Is there a type of war that must concern all us, especially the military, or it is a worldplay, which was meant to justify political and military leadership incompetence of some countries, who could not cope with complex strategic situations.
In this article, I will try to determine what changes produced in the phenomenon of war, which resulted in renaming it in the "hybrid war". As a military expert, I have tried to subject a detailed analysis determining the most violent part of the war, namely the armed struggle. Given the fact that armed struggle is conducted differently at the strategic, operational and tactical level, I will try to analyze each level.
So, I'll start with the highest level of leadership of the war, with the strategy. From the definitions we know that strategy is the art of using instruments of national power to ensure the objectives set by the politics. So, from the definition it is clear that the strategy is a policy instrument meant to achieve the proposed objectives. To achieve the objectives set by the politics, the strategy will implement politics instruments of power having at its disposal, namely informational tool, the diplomatic tool, economic and military instrument and the results in achieving politics objectives will depend on the art of their application.
Returning to the "hybrid war" and its significance in the Western literature, we understand that "hybrid war" is a term that refers to a wide range of hostile actions, in which the military force is only a small part, and which are executed in concentration, as part of a flexible strategy with long-term goals[1].
In Russian media we find that "hybrid war" is a military strategy that combines a conventional war, a small and cyber war[2]. In another source we find that in the "hybrid war", the actions go primarily in the information space, and the one that will control this space, will achieve victory[3].
The definitions above were formulated according to the recent military events produced in Ukraine, where it is clear that the enforcement of the informational instrument of the power in this phenomenon has been more visible and created the feeling of a change in both the art of war and military art. Is it a novelty in the implement of more massive informational instrument of the power for achieving the political objectives or not? No, it is not. There are many cases in the history, in which the successful implementation of the information tool led to some remarkable results in: at war and at the level of armed struggle. As an example can serve the annexation of the Sudet in 1938, and then the entire occupation of Czechoslovakia by Nazi Germany, where massive propaganda actions in combination with riots of the majority German population have managed to annex an area without opening a gunshot. It is a remarkable strategic result, similar to the one of Crimea in 2014 with a simple difference that in the latter case several means for conducting successful information war were used (television, Internet and others).
Other events in history similar to the current war in eastern regions of Ukraine can be:          Soviet-Afghan war (1979-1989); wars that took place in Korea (1950-1953) and Vietnam (1957-1975), where insurgent forces were supported economic, military and informational by major powers with geopolitical interests in above mentioned regions. From all mentioned it is explicit that within the military events held in Ukraine no changes have occurred in the strategic art, therefore the war remained the same social phenomenon with a extremely destructive nature, and what today is called "hybrid war" is a concept rather a strategic plan of action in armed conflict or war.
At the military strategic level there has been no significant change, remaining the same principles for the implementation of the armed forces to the war’s military stage. Military successes or failures recorded in military actions of our neighbors is not the result of mutations in the conduct of armed struggle but is the result of the successful or less successful military strategy tools.
Currently many military experts, under the influence of successful results of the US military in the Gulf wars, increasingly predict changes in carrying armed struggle, saying the armed struggle will not take place on large fronts, there will be no need for huge army and entrenched military actions remained in history. Fight armed forces will lead with small and mobile forces, in certain directions guided to certain important objectives. Yes, I agree with my colleagues, only when we are speaking about asymmetrical military actions between a strong force endowed with high technology, such as the US Army and a weak force with old technology, as Iraqi army. But something completely different happens when two relatively equal forces with the same military potential strike. In this case, the armed struggle and apply the same principles and procedures as 50-60 years ago, and military action return again to the same positions; states with fewer technology possibilities are trying to maintain or increase their military potential increasing the number soldiers, returning to the same mass army.
When we return again to Ukraine, it was clearly seen that at the beginning of the war military actions have had a maneuvering character from both sides –having certain directions- then at the end of 2014 military actions took a static position, and soldiers from both camps spent the winter in trenches similar to 100 years ago in the first world War. And finally, making a balance of the analysis of armed combat strategic element we concluded that at this current level there have been no significant changes. Within the actions named "hybrid war" was applied more intensively -in addition to armed combat- the information tool, which gave the feeling of a change.
Today under the basic concept of "hybrid war", some military experts increasingly promote the idea of radical changes at the operational level of armed combat. To reason this phenomenon, there is a frequent refer to events that occurred and are held in Ukraine, as well as to the strategic level. Actually, you cannot find any sources that bring arguments to the forecasted changes at the operational level, all of them speaking only in general.
To see if other changes occurred or not at the operational level we must analyze the determinants at this level, namely: the structure of operative level task groups of their own forces and the enemy’s; areas of operations; lines of operations; existing objectives of operational level and not the least the  weapons systems with an operative effect. I would prefer to write about the first factor, the structure of task groups, since today, when talking about changes, it is considered the factor of task groups. It is known that at the operative level of armed struggle, task groups have a flexible structure and form depending on the target, the area characteristics, operations, and other. After conducting military operations during World War II were established clear principles and rules about the formation of operative task groups, the implementation of diverse types of weapons and force categories in operations.
The same principles and rules have been applied in the postwar period when the rules were applied correctly, remarkable results were obtained. As an example can be the two wars in Iraq that took place at the end of twentieth century the beginning of the twenty-first century, where the correct application of the principles and rules of operational art led to excellent results for the multinational coalition. In today's war in Ukraine the battle at operational level is conducted with serious violations of the art operative requirements. These variations relate to distinguish both groups: the structure of task groups at the operative level and the usage of force categories and types of weapons in operations. Finally the armed struggle takes a long time, operational targets set by both parties are not achieved, the loss of lives is high, and finality both opponents have put troops in the trenches -like 100 years ago- and all the attempts of carrying out offensive operations ended unsuccessfully.
Finally, concerning the operational level of fight we can conclude the following, only a small deviation from the rules and principles of operational art, which is manifested through the misapplication of the principles of task groups formation, and the principles of task groups use in operations have led to negative military results, creating a feeling of mutations at this level of military art.
    Tactical level of armed struggle is the smallest and the most dynamic level of the military art. Let us see if there were changes at the tactical level during the last 20 years, as well as at the operational level the main determinants are required to be analized. The history shows that in all relevant factors, namely the armament and military development factor has produced the biggest changes in tactics. If in the eighteenth and nineteenth centuries until the appearance of automatic firearms with the automatic firing, in the armies of those times the linear tactic was applied, and later the tactic of columns and tactical firing line, in the late nineteenth early twentieth century with the adventcment of automatic firearms tactic changes substantially and lead to chain shooters, applied and nowadays. By making this analysis, I wonder if in the last 20-30 years appeared such a weapon system that would produce radical changes in tactics on the battlefield. No, it did not appear. The fact that weapons systems with high precision strikes appeared on the battlefield and sophisticated command and control systems have not produced significant changes to the tactical level of armed struggle, producing only some adjustments to what already existed in the wars from the past.
And finally, current events taking place in Ukraine produced no mutation in the phenomenon of war. The war remained to be, as Carl von Clausewitz used to say and now 184 years ago, a continuation of politics by violent means. The notion of "hybrid war" so often promoted today remains a older strategic action process, reactivated today by some geopolitical actors in order to achieve geostrategic objectives in their areas of interest. Armed struggle, like the other components of the war remained the same and it runs similarly to existing laws and principles at all three levels: strategic, operational and tactical.




[1] http://www.hotnews.ro/, accessed at 21.00 2015.01.03
[2] www.ru.wikipedia.org, accessed at 09.45 2014.12.29
[3] http://aillarionov.livejournal.com/, accessed at 09.45 29.12.2014.

25 ian. 2015

Considerații privind „Războiul hibrid”

This article tries to give an explanation of such a phenomenon as "hybrid war". What is the "hybrid war" that today is being talked about so much, after which some states review their doctrines or strategies. Is it a new kind of war that we have to worry about or it is a strategic action concept promoted today by the major geopolitical actors in their areas of interest.

 În prezent  societatea noastră  tot mai des vorbește despre război, iar războiul a devenit un subiect de discuție  la ordinea zilei în multe familii, colective, organizații, instituții și altele. Război vedem la televizor, prin reviste și ziare și când facem o trimitere în istorie ne aducem aminte de perioada dintre cele două războaie  mondiale , atunci când omenirea nu și-a revenit după un război distrugător și se pregătea de altul.  Oare se va repeta iarăși istoria sub același scenariu, oare va reveni iarăși omenirea la lupta armată pentru ași îndeplini diferite ambiții geopolitice.
În perioada postbelică războiul a fost botezat diferit spunândui-se război nuclear, război asimetric, război disimetric și altele, iar astăzi, când Ucraina duce un război decisiv pentru existența sa, a mai apărut și un alt nume al războiului cum ar fi „războiul hibrid”.  Ce este totuși „războiul hibrid”, despre care astăzi se vorbește atât de mult, după care astăzi unele state își revăd doctrinele sau strategiile. Este oare un alt tip de război, care trebuie să ne îngrijoreze pe toți, mai ales pe noi militarii sau este totuși un joc de cuvinte, care a avut menirea să justifice incompetența conducerii politice și militare ale unor state, care nu au putut face față unor situații strategice complexe.
În acest articol, voi încerca să determin ce schimbări  sau produs  în fenomenul războiului, care a dus la rebotezarea lui ca „războiul hibrid”.  Fiind un specilist militar am încercat să supun analizei mai detaliate determinanta  cea mai violentă a războiului și anume lupta armată. Reieșind din faptul că  lupta armată se desfășoară diferit la nivelul strategic, operativ și tactic voi încerca să analizez în parte fiecare nivel.
Deci voi începe cu cel mai înalt nivel de conducere a războiului, cu strategia. Din definiții cunoaștem că strategia este arta  de  utilizare a  instrumentelor puterii naţionale pentru a asigura atingerea obiectivelor stabilite de către politică. Deci din definiție reiese că strategia este ca un instrument al politicii  pentru realizarea obiectivelor propuse. Pentru realizarea obiectivelor stabilite de către politică strategia va pune în aplicare instrumentele puterii avute la dispoziție și anume instrumentul  informațional, instrumentul  diplomatic, instrumentul  economic și instrumentul militar, iar de arta aplicării lor va depinde și rezultatele în realizarea obiectivelor politice.
Revenind la „războiul hibrid” și semnificația lui din literatura de specialitate occidentală înțelegem, că "razboi hibrid" este o noțiune care se refera la o arie extinsă de acțiuni ostile, în care forta militară reprezintă doar o mica parte, și care sunt executate în concertare, ca parte a unei strategii flexibile, cu obiective pe termen lung[1].
În mijloacele de informare în masă de limbă rusă găsim că „războiul hibrid” este o strategie militară, care combină un război convențional, un război mic și război cibernetic[2]. Într-o altă sursă găsim că în „războiul hibrid” acțiunile se duc primordial în spațiul informațional și acel ce va controla acest spațiu va obține victoria[3].
Difinițiile de mai sus au fost formulate în urma ultimelor evenimente militare produse în Ucraina, unde se vede clar, că în fenomenul dat a fost mult mai vizibil aplicarea instrumentului informațional al puterii și s-a creat senzația unei schimbari atât în arta razboiului cât și în arta militară. Este oare un element de noutate aplicarea mai masivă a instrumentului informațional al puterii pentru atingerea obiectivelor politice sau nu? Nu, nu este așa. În istorie sunt multe cazuri, în care prin aplicarea reușită a instumentului informațional s-au obținut niște rezultate remarcabile atât la nivelul războiului cât și la nivelul luptei armate. Ca exemplu poate servi anexarea regiunii Sudet în 1938, iar mai apoi ocuparea întregii Cehoslovacii de către Germania nazistă, unde prin acțiuni propagandistice masive în combinație revoltele populației germane majoritate din zona s-a reușit anexarea unei regiuni fără să se deschidă un foc de armă. Este un rezultat strategic remarcabil, asemănător cu cel din Crimeea al anului 2014 cu o simplă deosebire că în ultimul caz au fost folosite mai multe mijloace pentru desfășurarea reușită a războiului informațional (televiziune, internet și altele). Alte evenimente din istorie asemănătoare cu războiul din regiunile de Est ale Ucrainei din anul curent pot fi: războiul Sovieto-Afgan (1979-1989); războaiele din Coreea (1950-1953) și Vietnam (1957-1975), unde forțele insurgente au fost sprijinite econimic, militar și informațional de către marile puteri cu interese geopolitice în regiunile date.
Din cele relatate se vede clar că în evenimentele militare desfășurate în Ucraina nu s-a produs nici o schimbare în arta strategică, deci războiul a rămas acelaș fenomen social cu un caracter puternic distructiv, iar ceea ce astăzi este numit „război hibrid” este un concept sau mai bine zis un plan strategic de acțiune într-un conflict armat sau război.
Și la nivel strategic militar nu s-a produs nici o schimbare semnificativă, rămânând aceleași principii de aplicare a forțelor armate la etapa militară a războiului. Succele sau insuccesele militare înregistrate în acțiunile militare ale vecinilor noștri nu este rezultatul unor mutații în desfășurarea luptei armate ci este rezultatul aplicării reușite sau mai puțin reușite ale instrumentelor strategiei militare.
În prezent  mulți speciliști militari, fiind sub influiența rezultatelor reușite ale armatei americane în războaiele  din golf, prezic tot mai des schimbări în ducerea luptei armate, afirmând că lupta armată nu se va mai duce pe fronturi lungi, nu va mai fi nevoie de armate în masă, iar acțiunile militare în tranșee au rămas în istorie. Lupta armată se va duce cu forțe mici, mobile, pe anumite direcții îndreptate spre anumite obiective importante. Da, sunt de acord cu colegii mei, doar atunci când merge vorba de acțiuni militare asimetrice, între o forță puternic tehnologizată, cum este și a fost armata SUA și o forță slabă, tehnologic depășită, cum a fost armata Irakiană. Dar cu totul altceva se întâmplă atunci, când se lovesc două forțe relativ egale, cu același potențial militar. În cazul dat, în lupta armată se aplică aceleași principii și procedee ca și acum 50-60 de ani în urmă, iar acțiunile militare iarăși revin la aceleași poziții, și statele cu mai puține posibilități de tehnologizare încearcă să-și mențină sau să-și mărească potențialul militar mărind numărul de efective, revenind la aceleași armate în masă. Dacă revenim iarăși la Ucraina, s-a văzut clar că dacă la începutul războiului acțiunile militare aveau un caracter de manevră din ambele părți, se duceau pe anumite direcții, atunci spre sfârșitul anului 2014 acțiunile militare au căpătat un caracter static, de poziție, ajungând ca și acum 100 de ani în urmă, în Primul război mondial, ca soldații din ambele tabere să ierneze în tranșee.  
Și în fine, făcând un bilanț al analizei componentei strategice a luptei armate am ajuns la concluzia că la nivelul dat nu s-a produs nici o schimbare semnificată. În acțiunile botezate ca „războaie hibrid” s-a aplicat mai intensiv, pe lângă lupta armată, instrumentul informațional, ceea ce dat senzația de o schimbare.
Astăzi sub acoperirea conceptului de „război hibrid”, unii specialiști militari tot mai des promovează idea că și la nivelul operativ al luptei armate s-au  produs  schimbari  radicale. Pentru a se argumenta fenomenul dat se face tot mai des trimitere, la fel ca și la nivelul strategic, la evenimentele care sau produs și se mai desfășoară în Ucraina. Ce este drept, că nici într-o sursă nu se poate găsi o anumită argumentare a schimbărilor prognozate la nivel operativ, vorbindu-se numai la general. Ca să vedem dacă s-au produs sau nu acele schimbări la nivel operativ trebuie să supunem analizei factorii determinanți ai nivelului dat și anume: structura grupărilor de forțe de nivel operativ ale forțelor proprii și ale adversarului; zone de operații; direcții de operații; obiective de nivel operativ existente și nu în ultimul rând sistemele de armament cu efect operativ. Ași prefera să scriu despre primul factor determinant,  structura grupărilor de forțe, pentru că astăzi, când se vorbește despre schimbări, se are în vedere mai mult schimbarea acestui factor. Se cunoaște că la nivelul operativ al luptei armate grupările de forțe au o structură flexibilă și se formează în dependență de obiectivul stabilit de caracteristicile zonei de operații și altele. În rezultatul desfășurării operațiilor militare în perioada Războiului II mondial s-au stabilit principii și reguli clare  de formare a grupărilor de forțe operative, de aplicare a genurilor de arme și categoriilor de forțe în operații. Aceleași principii și reguli au fost aplicate și în perioada postbelică și atunci când au fost aplicate corect au fost obținute rezultate remarcabile. Drept exemplu pot servi acele două razboaie din Irak de la sfârșitul secolului XX începutul secolului XXI, unde aplicarea corectă a principiilor și regulilor artei operative au dus la obținerea unor rezultate excelente pentru coaliția multinațională. În războiul de astazi din Ucraina lupta armată la nivel operativ se desfășoară cu abateri grave de la cerințele artei operative. Aceste abateri se referă în deosebi atât la structura grupărilor de forțe de nivel operativ cât și la aplicarea în operații a categoriilor de forțe și a genurilor de arme. Drept rezultat lupta armată a căpatat un caracter de durată, obiectivele operative stabilite din ambele parți nu sunt realizate, pierderile de vieți omenești sunt grozav de mari și ca finalitate ambii adversari și-au băgat trupele în tranșee, ca și acum 100 de ani  în urmă, și toate tentativele desfășurării unor operații ofensive s-au terminat nereușit.
În fine, referitor la nivelul operativ al luptei putem conchide următoarele, că numai o mică abatere de la regulile și principiile artei operative, care se manifestă prin aplicarea incorectă a principiilor de formare a grupărilor de forțe, a principiilor de întrebuințare a lor în operație au dus la obținerea unor rezultate negative militare, creînd senzația unor mutații la aceast nivel al artei militare.
Nivelul tactic al luptei armate, este cel mai mic și cel mai dinamic nivel al artei militare. Ca să vedem dacă s-au produs schimbări la nivelul tactic în ultimii 20 de ani, la fel ca și la nivelul operativ este necesar de anazat principalii factori determinați ai acestui nivel. Istoria ne arată, că din toți factorii determinați, anume factorul dezvoltării armamentului și tehnicii militare a produs cele mai mari schimbări în tactică. Dacă în  secolele XVII-XIX până la apariția armelor de foc cu tragere automată în armatele de atunci era aplicată tactica liniară, iar mai târziu tactica coloanelor și liniilor de tragători, la sfârșitul secolului XIX începutul secolului XX odată  cu apariția armelor de foc automate tactica se modifică substanțial  și duce la apariția tacticii lanțurilor de trăgători, aplicată până în prezent. Făcând această analiză, mă întreb, a apărut oare pe câmpul de luptă, în ultimii 20-30 de ani, un așa sistem de armament care să producă schimbări radicale în tactică?  Nu, nu a apărut. Ceea că pe câmpul de luptă au apărut sisteme de armament care lovesc cu înaltă precizie, ceea că pe câmpul de luptă au apărut sisteme sofisticate de comandă și control nu au produs schimbări esențiale la nivelul tactic al luptei armate, producând numai niște ajustări la ceea ce exista deja din războaiele trecute.
Și în fine, evenimentele actuale care au loc în Ucraina nu au produs nici o mutație în fenomenul războiului. Războiul a rămas să fie, cum o spunea și Carl von Clausewitz acum 184 de ani în urmă, o continuare a politicii prin mijloace violente. Noțiunea de „război  hibrid” atât de frecvent promovată astăzi, rămâne a fi un procedeu de acțiune strategică mai vechi, reactivat astăzi de niște actori geopolitici în scopul atingerii unor obiective geostrategice în zonele sale interes. Lupta armată, la fel ca și celelalte componente ale războiului, a rămas aceeași și se desfășoară după aceleași legi și principii existente până acum la  toate cele trei nivele: strategic, operativ și tactic.




[1] http://www.hotnews.ro/, accesat la 21.00 03.01.2015.
[2] www.ru.wikipedia.org, accesat la 09.45 29.12.2014.
[3] http://aillarionov.livejournal.com/, accesat la 09.45 29.12.2014. 

PREGĂTIREA ȚĂRII PENTRU APĂRARE

  Abstract : Pregătirea statului pentru apărare, reprezintă o activitate deosebit de importantă, pentru asigurarea existenței unei națiuni....