Tipuri de războaie în care poate fi implicată Republica Moldova

                                                            „Războiul este o problemă de o importanţă vitală pentru Stat,

                                                                  domeniu al vieţii şi al morţii, calea care duce spre supravieţuire

                                                                          sau spre nimicire. E necesar să fie studiat temeinic”

                                                                                                                                             Sun Tzu

Războiul este un fenomen social-politic, ale cărui origini, evoluţii, cauze, trăsături caracteristice sunt determinate de acel stadiu al dezvoltării societăţii în care există puternice contradicţii sociale între state, popoare şi naţiuni. El se manifestă prin acțiuni cu caracter violent între două sau mai multe grupări mari de oameni, având ca scop realizarea unor obiective politice.
Caracteristicile mediului de securitate la nivel global şi regional sunt influenţate de repoziţionările şi evoluţiile, ce se află în permanentă dinamică. În prezent, sistemul actual al relaţiilor internaţionale a început, tot mai frecvent, să fie realizat în termeni de putere, ca urmare a intenţiei unor state, de a-şi exercita puterea, în plan mondial şi regional, în acelaşi timp, când alte state depun eforturi majore, de ieşire din sfera de influenţă a marilor puteri ale lumii, în scopul aderării la anumite organizaţii, de securitate regionale şi mondiale, pentru a-şi putea realiza  obiectivele naţionale.

La originea noii regrupări strategice, la nivel regional s-ar afla tensiunea crescândă între două centre diferite de putere, cum ar fi: pe de o parte Statele Unite ale Americii şi statele Uniunii Europene, care încearcă să-şi extindă zonele de influnenţă şi, pe de altă parte, Federaţia Rusă, care încearcă să-şi menţină acest spaţiu (spaţiul ex-sovietic).

În acest context, Republica Moldova, fiind un stat neutru, este dispusă între  două centre de putere, care în prezent, se află într-o competiţie tot mai acută. Situaţia se agravează şi prin faptul, că ţara noastră se află pe una din direcţiile strategice, de o importanţă foarte mare geopolitică, pentru continentul European şi anume Direcţia strategică de Nord-Est. Confruntarea menţionată, a ajuns la limitile maxime în anul 2014, odată cu declanșarea conflictului din estul Ucrainei.

Originea riscurilor şi ameninţărilor, inclusiv şi cele militare, la adresa Republicii Moldova va depinde, în mare măsură, de orientarea sa politică. Astfel, dacă la nivel politic se va decide  orientarea spre Est, ameninţările vor veni dinspre Vest şi invers, orientarea spre Europa  va genera, ameninţări dinspre Est.

Așadar, analizând documentele oficiale ale țării noastre, putem deduce, că în prezent Guvernul Republicii Moldova percepe ca ameninţări militare, formaţiunile militare nelegale ale aşa numitei Republici Moldoveneşti Nistrene şi Grupul Operativ al Trupelor Ruse (G.O.T.R.), dislocat în stânga Nistrului.

Astfel, în proiectele de strategie (Strategia Securităţii Naţionale, Strategia Apărării Naţionale) se menţionează faptul, că principalele ameninţări militare la adresa statului nostru sunt: „Potenţialul militar din regiunea transnistreană şi conflictul de pe teritoriul Ucrainei”.  În acest context, descriind potenţialul militar din regiunea transnistreană,  se evidențiază faptul că „ în regiunea de Est sunt prezente formaţiuni militare ale Federaţiei Ruse, staţionate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova. Forţele separatiste şi cele străine, staţionate ilegal în regiunea de est, au o capacitate operaţională considerabilă, ceea ce permite regimului de la Tiraspol şi Federaţiei Ruse să-şi promoveze obiectivele strategice, care, la un moment, pot constitui o capacitate de intervenţie. Sinergia celor două componente, poate face acest factor şi mai critic. Această capacitate militară reprezintă o ameninţare majoră, la adresa suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova”. În urma celor menționate, putem conchide că în prezent, ca și în trecut, guvernele  Republicii Moldova au avut și au, o viziune foarte îngustă, cu privire la evaluarea amenințărilor militare și corespunzător, în prognozarea caracterului conflictelor militare, sau a războaielor, în care poate fi implicată țara noastră.

În acest context, aplicând metoda de analiză a situației strategice, vom încerca să determinăm caracterul și nivelul ameninţărilor militare, în adresa Republicii Moldova, de asemenea, de a prognoza  caracterul viitorului război, în care probabil, ar putea fi implicată țara noastră.

Așadar, în cadrul analizei geografico-militare, a Teatrului de Acțiuni Militare de Sud-Est și inclusiv al Republicii Moldova, am constatat că din punct de vedere geografico-militar, țara noastră este amplasată la intersecția, celor trei direcții strategice din cadrul teatrului, iar fiecare direcție strategică,  include câte 2-3 direcții operativ-strategice, care din punct de vedere militar au o capacitate maximă, de până la o armată de arme întrunite. 

În această ordine de idei, Republica Moldova, este învecinată cu state, care dispun de un potențial  militar și economic considerabil, în raport cu țara noastră, iar unele din ele fiind și membre ale  unor alianțe politico-militare.  Astfel, în vecinătatea apropiată,  la est se află Ucraina, iar la vest România.  În același timp, în vecinătatea îndepărtată se află: la nord – Belorusia și Polonia; la est - Federația Rusă; la sud – Turcia și  Bulgaria,  iar în vest Ungaria și  Serbia. Totodată, așa țări ca România, Polonia, Turcia, Bulgaria și Ungaria sunt membre ale NATO, iar Belorusia și Federația Rusă membre al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (ODKB). Analizând indicii potențialului militar al statelor din regiune, inclusiv al marilor puteri, care pot influența militar Republica Moldova, dintre care, cei mai importanți fiind: efectivul forțelor armate (activ și rezervă) și nivelul de înzestrare cu tehnică și armament, putem confirma, că majoritatea statelor din regiune dispun, de un potențial militar suficient, care ar permite într-o oarecare conjunctură geopolitică să declanșeze acțiuni militare, de amploare, în raport cu Republica Moldova. Totodată, toate țările din regiune, sunt țări cu regimuri democratice, care permit  schimbarea periodică a conducerii politice.  În acest context,  în aceste țări,  nu este exclusă situația ocupării puterii politice  de partide revizioniste, cu intenții agresive față de țara noastră, care pentru promovarea intereselor sale, într-un anumit context  geostrategic, vor putea recurge și la instrumentul militar.

Făcând o legătură dintre caracteristicile teatrului de acțiuni militare și potențialul economico-militar al statelor din regiune, putem concluziona că aceste state, în cazul declanșării unor acțiuni militare, contra țării noastre, dispun de un potențial real, pentru a crea grupări de forțe, care să încarce la maximum capacitățile direcțiilor operativ-strategice, care converg pe teritoriul Republicii Moldova.  

Așadar, bazându-ne pe funcția predictivă a strategiei militare, în urma investigării factorilor strategici menționați, putem prognoza, că Republica Moldova ar putea fi implicată, în două tipuri de războaie, cum ar fi: război de mică intensitate, sau război de intensitate mare.

În această ordine de idei, într-un război, sau conflict de mică intensitate, țara noastră poate fi implicată, în cazul, când acesta va fi declanșat, pe una din direcțiile operativ-strategice. În contextul existenței formațiunilor militare ilegale și al trupelor străine, în stânga Nistrului, probabilitatea declanșării unui astfel de conflict, pentru Republica Moldova este mare.  În spațiu, acest conflict, va cuprinde o singură zonă de operații și se poate aprecia, că va avea un caracter distructiv mediu. Valoarea grupărilor de forțe, ale potențialului adversar, va corespunde capacității direcției operativ-strategice activate și va constitui aproximativ, de la o grupare de forțe de nivel divizie,  până la o grupare de forțe, de nivel corp de armată.

În acest context, în cadrul conflictului de mică intensitate, ofensiva strategică a adversarului, va include o singură operație ofensivă, de nivel operativ-strategic  și probabil va avea o durată, de aproximativ  3-4 zile.

Operația ofensivă, din cadrul conflictului, se va desfășura pe următoarele etape:

a.       Etapa I – desfășurarea războiului informațional

b.      Etapa II – declanșarea acțiunilor militare

c.       Etapa III – desfășurarea acțiunilor post-conflict

Aşadar, prima etapă, a operaţiei strategice ofensive, va avea scopul de a dezechilibra sistemul de apărare al țării, prin schimbarea percepţiei populaţiei Republicii Moldova, în favoarea agresorului,  privarea de sprijin a guvernului țării de către populaţia proprie, și nu în ultimul rând, provocarea în zonele mai sensibile a dezordinilor în masă, și ulterior a unor conflicte interne, cu aplicarea forței militare.  Pentru aceasta, la etapa menționată se va recurge la următoarele procedee: desfășurarea unor ample operații informaționale, prin utilizarea mijloacelor de informare în masă; mijloacelor radioelectronice și informaționale; de asemenea  activarea, încurajarea şi sprijinul multilateral al elementelor separatiste, existente în zonă.

Etapa a doua, se va desfășura în scopul dezechilibrării, neutralizării și nimicirii unor importante grupări de forțe militare ale Republicii Moldova și luării sub control, a unor zone de importanță politică și economică, din cadrul țării. În acest scop, se vor declanşa acţiuni militare (sub pretextul operaţiilor de impunere a păcii), în cadrul căreia, se va recurge la următoarele procedee:

- executarea loviturilor cu ajutorul  artileriei, iar în unele cazuri și a aviației, asupra principalelor elemente de infrastructură, din zona de operații corespunzătoare, a Republicii Moldova;

- desfăşurarea operaţiilor speciale, în adâncimea zonei de operații;

- executarea loviturilor cu ajutorul marilor unităţi mecanizate, în scopul ruperii fronturilor de apărare proprii, pe adâncimea operativă;

- dezvoltarea ofensivei, în adâncimea strategică, cu executarea manevrelor de învăluire sau de întoarcere, în scopul încercuirii şi nimicirii unor importante grupări de forțe, ale Armatei Naționale.

Ultima etapă, a operației strategice ofensive, va urmări scopul de a impune  Republica Moldova, pentru cedarea unor teritorii, sau recunoașterea unor formațiuni statale, create în urma conflictului. Pentru aceasta, se va recurge la diferite presiuni diplomatice, economice și nu este exclus, la amenințarea cu continuarea ostilităților militare.

Războiul de mare intensitate, este al doilea tip de război, cu care se poate confrunta Republica Moldova. În contextul, dispunerii țării noastre într-o zonă tampon, între două centre de putere, cum este NATO la vest și Federația Rusă la est, care se află într-o competiție continuă, probabilitatea  apariției unui astfel de tip de confruntare există, chiar dacă este foarte mică. Acest tip de război poate apărea atunci, când țara noastră, va fi supusă unei agresiuni, pe două sau mai multe direcții operativ-strategice. În acest caz, întreg teritoriul țării, va deveni un teatru de acțiuni militare, iar confruntarea va avea, un caracter distructiv foarte mare. Valoarea grupărilor de forțe ale potențialului adversar, va corespunde capacității direcțiilor operativ-strategice activate. În dependență de numărul de direcții activate, valoarea lor va fi de aproximativ pâna la două grupări de forțe de nivel armată de arme întrunite.

În această ordine de idei, ofensiva strategică, din cadrul acestui război, se va desfășura printr-o  singură operație ofensivă strategică, care la rândul ei, va include 2-3 operații ofensive, iar pe unele direcții și de apărare, de nivel  operativ-strategic, care în dependență de potențialul ofensiv al adversarului, va avea o durată de aproximativ 5-10 zile.

În acest context, ca și în conflictul de mică intensitate, operația ofensivă strategică,  se va desfășura  probabil, în câteva etape. Etapa nr.1, va include desfășurarea războiului informațional, etapa a două – desfășurarea acțiunilor militare și etapa a treia-desfășurarea operațiilor post-conflict.

În cadrul etapei întâi, se vor urmări aceleași scopuri strategice și se vor aplica aceleași procedee, ca și în cazul războiului de mică intensitate, punându-se un accent deosebit pe activarea, încurajarea şi sprijinul multilateral al elementelor separatiste, existente în diferite zone, ale Republicii Moldova. Totodată, în scopul justificării intervențiilor militare,  în aceste zone se vor desfășura diferite operații speciale, având ca obiectiv provocarea diferitor conflicte interetnice, cu implicarea forțelor armate.

Etapa a doua, se va desfășura în scopul nimicirii Forțelor Armate ale Republicii Moldova și controlul întregului teritoriu al țării. În acest scop, se va trece la desfășurarea operațiilor ofensive strategice pe principalele direcții operativ-strategice (sub pretextul operaţiilor de impunere a păcii) în cadrul cărora, se v-a recurge la următoarele procedee:

-     concomitent cu continuarea desfășurării unui puternic război informaţional, se  vor executa lovituri punctuale cu ajutorul artileriei, aviaţiei şi rachetelor de croazieră, pe întregul dispozitiv de apărare strategică al țării;

-     desfăşurarea operaţiilor speciale, pe toată adâncimea strategică;

-     executarea loviturilor cu ajutorul marilor unităţi mecanizate, pe cele mai importante direcții operative;

-     dezvoltarea ofensivei, în adâncimea apărării strategice;

-     nimicirea marilor unități ale forțelor noastre, încercuite sau izolate, în anumite raioane.

Așadar, executarea loviturilor în adâncime, va constitui o subetapă importantă a operației ofensive, pe care adversarul va pune un accent deosebit. În această acțiune vor fi implicate marile unități și unități de război electronic, de artilerie, aviație și de rachete de croazieră, care vor fi componentele de bază ale sistemelor de lovire cu înaltă precizie. Aceste lovituri vor urmări scopul  dezechilibrării, iar uneori şi neutralizarea sistemului de apărare ale țării noastre, vor fi executate, pe întreg dispozitivul de apărare strategic și vor viza:

-     principalele obiective politico-militare, cum este capitala țării, orașul Chișinău, și alte municipii;

-     elementele de infrastructură și de importanţă strategică, precum importante noduri de comunicații (feroviare, rutiere, telecomunicații și altele),  de asemenea  principalele grupări de forţe ale armatei, care vor desfășura operații de apărare, pe direcțiile principale de interzis.

      Durata acestei etape va depinde de intensitatea şi efectele loviturilor executate, de către aviaţie şi rachetele de croazieră.

Ca urmare, a subetapelor precedente și în dependență de rezultatele obținute, de nivelul de rezistență ale forțelor noastre,  se va declanșa subetapa terestră, a operației ofensive. Acțiunea va include executarea loviturilor, cu ajutorul marilor unităţi mecanizate, în cooperare cu loviturile de aviație, artilerie și rachete, pe cele mai importante direcții operative, care va urmări scopul ruperii fronturilor de apărare, ale forțelor noastre și cucerirea unor aliniamente, pe adâncimea operativă.

În această ordine de idei, se va dezvolta ofensiva, în adâncimea strategică, prin introducerea în operație a marilor unități mecanizate, din eșaloanele doi operative, în cooperare cu acțiunile forțelor aeriene, cu  întrebuinţarea desantului aerian, care vor executa  manevre de învăluire, de întoarcere şi pe verticală, în scopul nimicirii rezervelor strategice și încercuirii grupărilor de forțe, din eșalonul unu strategic.

Ultimul procedeu al operației ofensive, va prevedea neutralizarea, nimicirea sau dezarmarea grupărilor de forțe ale armatei noastre încercuite sau izolate, în anumite raioane și preluarea sub control, a întregului teritoriu al țării. Subetapa menționată se va desfășura, printr-o operație sau prin mai multe operații ofensive, de nivel operativ separate, în dependență de numărul de raioane de rezistență.

Etapa a treia a operației strategice ofensive, va include executarea operațiilor post-conflict, care vor urmări scopul instalării unui guvern loial adversarului și desfășurarea acțiunilor de constrângere a populației, pentru a accepta acest guvern.  

Așadar, în contextul celor expuse, consider, că riscurile și amenințările militare prezentate, tipurile de războaie sau conflicte prognozate, au un grad sporit de realitate în situația geostrategică actuală a Republicii Moldova. Totodată, consider, că în cadrul elaborării strategiei militare, aceste elemente trebuie să servească drept puncte de reper și vor fi decisive în procesul de  estimare a forțelor și mijloacelor militare necesare țării, de asemenea în stabilirea procedeelor de acțiune strategică pentru apărarea intereselor naționale.

            În același timp, subestimarea sistematică a  amenințărilor militare existente, de către conducerea țării noastre, poate duce, într-o oarecare conjunctură geopolitică, la un dezastru național greu de închipuit.